Monumentul triumfal Tropaeum Traiani

Monumentul triumfal Tropaeum Traiani.
La nord-est de sat, la aproximativ 1.5 km pe drumul lateral ce porneşte din DN3
la est de sat, poate fi găsit monument triumfal. Locul amplasării sale nu este
întâmplător ales, dominând prin înălţime relieful înconjurător pe zeci de
kilometri întregi. Monumentul, ca şi multe dintre creaţiile antichităţii, nu servea
în primul rând desfătării ochiului şi simţurilor artistice ale privitorilor, ci unul
din scopurile urmărite era tocmai acela de a impresiona populaţia locală şi de a
transmite mereu un mesaj important (cu funcţie socială precisă), reprezentând un
simbol al Romei şi totodată unul din cele mai importante edificii-monument
ridicare de această pe cuprinsul imperiului. Atât caracterul scenelor de pe
monument, cât şi comparaţia cu alte monumente de acelaşi caracter, mai mult
sau mai puţin contemporane, şi mai ales cu Columna lui Traian, au permis
înţelegerea faptului că el nu reprezintă un „jurnal de campanie”, ci reprezintă o
manifestare artistică pusă în slujba propagandei imperiale. Materialul constitutiv
(calcar) corespunde pietrei extrasă din împrejurimi. Au fost descoperite şi
carierele (patru la număr) din care romanii au extras materialul litic, ele fiind
localizate pe valea Enigea, la cca. 4 km depărtare de localitatea Adamclisi şi la
cca. 1,5 km de localitatea Deleni. În imaginea sa originală, monumentul se va fi
înfăţişat ca un uriaş cilindru, suprapus de un trunchi de con, acoperit cu plăci de
piatră în forma unor solzi de peşte, iar deasupra se aflau două prisme hexagonale
de mărimi diferite. Acestea din urmă serveau ca soclu statuii simbol al
victoriilor repurtate pe cale militară – Tropaeum-. Întregul monument avea o
înălţime şi un diametru de 40 metri. În jurul monumentului identificăm nouă
rânduri de trepte circulare, un cilindru masiv (stereobatul) acoperit de şase
rânduri de blocuri de piatră şlefuită care alcătuiesc un paramentum, un complex
sculptural format din trei rânduri de elemente ornamentale suprapuse şi anume
friza inferioară, o succesiune de metope încadrate de pilaştri şi friza superioară.
Cea inferioară prezintă un decor vegetal, sub forma unor lujere cu frunze de
acant în volute, închizându-se la mijloc cu un cap de lup. Deasupra şi dedesubtul
volutelor de acant sunt două benzi formate din unele proeminenţe mici (ove) şi
altele mai alungite sub forma unor lenticule care alternează regulat. Între banda
superioară şi volute apar pe unele blocuri din friza inferioară păsărele. A doua
componentă a complexului este constituită din metope care sunt dispuse într-o
suită circulară. Acestea sunt blocuri masive de piatră de formă unor prisme
dreptunghiulare, cu suprafeţele exterioare figurate cu valoroase scene inspirate
din luptele daco-romane. Ele au o importanţă inestimabilă pentru reconstituirea
unor pasaje istorice valoroase pentru teritoriul istro-pontic de la sfârşitul

secolului I şi începutul secolului al II-lea p.Chr. Dispunerea metopelor pare să
respecte o anumită ordine dată de „povestirea” unor evenimente petrecute la
Dunărea de Jos. Astfel primele 27 metope prezintă istoria unei prime bătălii
purtate în câmpiile de sud ale Dobrogei sub forma a trei scene și anume: atacul
şi lupta de cavalerie, apoi bătălia din jurul carelor şi ultima închinarea populaţiei
civile şi a prizonierilor rezultaţi în faţa împăratului Traian. Următoarea serie de
metope sunt grupate tot în trei scene şi anume marşul către marea bătălie, marea
bătălie şi aclamaţia. Aceste evenimente s-au petrecut la Adamclisi, finalul
reprezentând trecerea în revistă de către Traian a trupelor romane. Iniţial au fost
un total de 54 metope (grupate în şase scene de câte nouă piese fiecare), care din
nefericire nu s-au mai păstrat până astăzi în totalitate). Ele erau separate de
pilaştri care erau executaţi în două variante: unii cu caneluri verticale şi alţii cu
vrejuri, păstrându-se o alternanţă egală ca formă de manifestare. Ca reprezentări
apar călăreţi romani în armuri (platoşe, coifuri, zale, scuturi ovale) şi înarmaţi cu
lăncii, aspecte din cursul bătăliilor, aliaţii „barbari” (cu haine şi detalii specifice
originii etnice). Armata romană este ilustrată mereu superioară inamicilor, atât
ca soldaţi (inclusiv purtători de stindarde şi instrumentişti muzicali), cât şi
ofiţeri, apoi demnitari şi chiar împăratul Traian (apare îmbrăcat cu tunică şi
pelerină (paenula), respectiv cu o platoşă grecească şi ţine uneori într-una din
mâini bastonul de comandant sau un sul cu date militare) în câteva ipostaze ce
privesc organizarea atacurilor sau consiliile de încredere. Nu în ultimul rând sunt
redate iconografic elemente ale bogăţiei ţinutului dobrogean şi elemente de
îmbrăcăminte ale populaţiei locale. Cornişa monumentului este alcătuită din
blocuri de piatră cu decorul funiei răsucite. Deasupra acesteia erau montate
creneluri (cu reprezentarea în relief a unor prizonieri rezemaţi de arbori şi cu
mâinile legate) şi blocuri de parapet (atticul festonat). Acoperişul este de formă
tronconică şi este compus din 1000 de plăci de piatră, realizate sub forma unor
solzi de peşte, aranjate în 19 sau 20 de rânduri suprapuse. Ele sunt de diferite
dimensiuni, descrescătoare odată ce acoperişul urcă spre cele două baze
hexagonale suprapuse. Ambele constituie un suport solid pentru colosalul trofeu
din partea superioară a monumentului. La baza superioară, apare și pe nord și pe
sud o inscripţie în limba latină, care a fost reconstituită după cum urmează:
„Zeului Marte răzbunătorul, împăratul Caesar, fiul divinului Nerva, Nerva
Traian, augustul, biruitorul germanilor, al dacilor, mare preot, având puterea de
tribun al plebei pentru a XIII-a oară, proclamat de armată imperator pentru a VI-
a oară, ales consul pentru a V-a oară, părintele patriei după ce a învins armata
dacilor şi a sarmaţilor…”. Tot în această parte superioară a monumentului mai

identificăm deasupra pilaştrilor bazei hexagonale superioare o friză unde sunt
redate lăncii, suliţe, săbii curbate, arcuri cu săgeţi (captura de armament obţinută
de armata romană de la inamici). Peste friză urmează o altă cornişă, apoi este
clădit soclul care este aşezat pe o asiză hexagonală. Statuia trofeului este
formată din cinci tamburi suprapuşi până la o înălţime de 4 metri, la care se
adaugă trofeul însuşi care este şi el înalt de 5 metri. Aceasta exprimă opulenţa şi
masivitate, elemente definitorii pentru autoritatea imperială romană. Personajul
masculin al trofeului este îmbrăcat cu un costum şi armat cu echipament militar
roman, însoțit de platoşe (iniţial existau şi lănci) pe care este imprimat chipul
Meduzei, iar pe centrul cuirasei întâlnim o floare mare de acant, un cavalerist în
galop, un vultur sau acvilă cu aripile desfăcute şi o sabie băgată în teacă.
Echipamentul cuprinde spre partea inferioară o lorica, respectiv două cnemidae.
Mai apar la picioarele personajului trei captivi (două femei în poziţie şezândă şi
un bărbat în picioare cu mâinile legate la spate). Respectivele prezențe
simbolizează supunerea populaţiei autohtone în urma bătăliilor duse în provincia
Moesia Inferior, acesta fiind şi subiectul evenimentului comemorat prin
ridicarea monumentului triumfal. Dar Trofeul în sine avea şi valoare de cenotaf,
având o profundă semnificaţie funerară. Iar forma sa este un indiciu în acest
sens. Monumentul triumfal de la Adamclisi constituie unul dintre cele mai
însemnate monumente de artă provincială romană, nu numai de pe teritoriul
României, dar şi de pe toată întinderea vechii lumi romane imperiale.
Muzeul Adamclisi
Clădirea a fost inaugurată în 1977 și cuprinde vestigii arheologice descoperite în
urma cercetărilor arheologice și a descoperirilor fortuite în cetatea Tropaeum
Traiani, la monument (piesele originale) şi în vecinătatea imediată sau mai
îndepărtată. Sunt prezente colecţii ceramice, colecţii-piese de arhitectură,
colecţii-podoabe etc. De asemenea sunt expuse metope, friza inferioară şi cea
superioară, pilaştrii, crenelurile şi blocurile de parapet ale atticului festonat,
statuia colosală a trofeului, inscripția şi friza cu arme, resturi ale pereţilor
altarului cenotaf, fragmente din soclul statuii trofeului pe care sunt sculptate
chipul meduzei şi cnemide, un suport de solz, un solz de la acoperişul tronconic.
Continuăm cu cele 48 de metope originale (din cele 54 existente odinioară) într-
o ordine conformă cu desfăşurarea evenimentelor din iarna anilor 101-102
a.Chr. Mai enumerăm ca prezente un bogat material epigrafic (aşa cum se
constată prin inscripţia de pe soclul statuii privind menţionarea în anul 116 a
locuitorilor Traianenses Tropaienses), inscripţia dedicativă provenind de la

monumentul triumfal, stele funerare (reutilizate în timp ca materiale de
construcţie) dintre care se remarcă cea a lui L. Fufidius Lucianus a cărui funcţie
în cadrul administraţiei oraşului trădează declararea acestuia la 170 p.Chr. ca
municipium sau altele care amintesc despre prezenţa unor veterani ce proveneau
din Legio V Macedonica sau menţiuni de negustori provenind din Siria,
Palestina, Grecia etc.), basoreliefuri (cu reprezentări ale unui tropaeum, ale lui
Thanatos), fragmente de apeducte, capiteluri cu impostă, alte fragmente
arhitectonice, ceramică romană de uz comun sau de lux, unelte, obiecte de
podoabă (inele cu gemă, fibule, aplice, clopoţei), chei etc. Nu în ultimul rând
reținem prezența unui deosebit mic trofeu care redă la o scară mult mai redusă
statuia colosală/trofeu care a fost descoperit la poarta de est a cetății, o adevărată
emblemă a orașului în prima jumătate a secolului al IV-lea p.Chr. Prezentarea
muzeistică se încheie cronologic cu materiale ceramice specifice secolelor IX-
XIII provenind din morminte de inhumaţie.