Cetatea Severinului

CETATEA MEDIEVALĂ SEVERIN
– BASTION AL REZISTENȚEI ANTIOTOMANE –

Prima cetate de piatră de pe teritoriul României, bastion al rezistenței antiotomane și bijuteria coroanei domnitorilor Munteniei, Cetatea Medievală a Severinului a fost capitala Banatului Severinului (Terra Zeurini) timp de trei secole, începând cu 1233. Voievodul Litovoi, și probabil Vlaicu Vodă și Mihail I (fiul lui Mircea cel Mare), au murit apărând-o.

De la început, cetatea a fost o dispută militară și religioasă constantă între coroana maghiară, bulgari și voievozii valahi – în special între catolici și ortodocși.

În 1247, Regatul Ungariei i-a adus în țară pe Cavalerii Ospitalieri, oferindu-le reședința la Severin, unde au contribuit la construirea Cetății Medievale (Castrum Zeurini), menționată în carta Cavalerilor din 1247.

Comandantul cetății purta titlul de „ban”, titlu adoptat de mulți domnitori valahi.

În a doua jumătate a secolului al XIV-lea, Severinul a devenit al doilea cel mai important centru din Muntenia, după capitala de la Argeș, fapt dovedit de înființarea celei de-a doua Mitropolii Ortodoxe în 1370, în timpul domniei lui Vladislav Vlaicu.

La începutul secolului al XV-lea, Severinul nu mai era o așezare rurală sau un simplu târg, ci un adevărat oraș. Exista o puternică comunitate creștină catolică și ortodoxă, după cum o dovedesc trei biserici, inclusiv una ale cărei ruine pot fi văzute și astăzi în parcul arheologic al Muzeului Regiunii Porților de Fier (cunoscută ca biserica cu contraforturi).

Timp de peste 300 de ani, Cetatea Severinului a fost poarta de intrare de la Dunăre în Europa Centrală și parte a unui sistem defensiv mai larg pe ambele maluri ale fluviului.

Cetatea a fost cucerită de Suleiman Magnificul în 1524, iar după bătălia de la Mohács din 1526, acesta a ordonat demolarea ei. Pietrele sculptate au fost refolosite pentru a construi cetăți din sudul Dunării, precum Cetatea Fetislam (astăzi în Serbia, la Kladovo).

După căderea cetății, locuitorii Severinului s-au mutat la Cerneți, o așezare mai sigură aflată la aproximativ 5 km distanță.

Cetatea nu a fost o reședință aristocratică pașnică, ci un avanpost militar. Nu s-au găsit comori artistice, ci doar arme: cantități mari de ghiulele de piatră, tije de fier, gloanțe și vârfuri de săgeți, ceea ce indică scopul său defensiv și producția locală de arme.

Castelul avea un donjon masiv, șase turnuri defensive, două ziduri concentrice din piatră și un șanț adânc umplut cu apă.

În 2010, Primăria Drobeta Turnu Severin a obținut finanțare europeană prin proiectul „Reabilitarea Palatului Cultural Theodor Costescu și a Cetății Severinului”, în valoare totală de 57,879 milioane lei, 42,489 milioane lei fiind nerambursabili. Proiectul, din cadrul Programului Operațional Regional (2007-2013), Axa 5, s-a axat pe restaurarea și promovarea durabilă a patrimoniului cultural. Acesta a finanțat restaurarea unor părți ale zidurilor cetății, construirea unui pavilion turistic, a două pavilioane de curte, a incintei, a podului și a parcului adiacent.

Astfel, o „ruină” aproape uitată (timp de aproape 600 de ani) a fost readusă la viață și este acum una dintre cele mai apreciate atracții turistice din regiune, găzduind evenimente culturale și artistice de mare amploare. Astfel de proiecte au remodelat turismul în Drobeta Turnu Severin.