Peștera Ialomiței

Peștera Ialomița este situată în Munții Bucegi și este una dintre cele mai cunoscute peșteri din România.

Se află pe versantul drept al Defileului Ialomiței, în satul Moroeni, județul Dâmbovița, pe Muntele Bătrâna, la aproximativ 10 km de izvorul râului Ialomița, la o altitudine de 1.530 metri. Peștera este poziționată la aproximativ 100 m în aval de morena frontală a ghețarului Ialomița, la o altitudine absolută de 1.660 metri.

Peștera se întinde pe un singur nivel, cu o lungime de aproximativ 480 de metri, din care 400 de metri sunt accesibili turiștilor, până în punctul numit „Altarul”, urmat de un segment amonte de încă 80 de metri cu galerii și camere. Diferența verticală este de 60 de metri. Prin peșteră curge un mic pârâu. Formațiunea sa este mixtă, incluzând atât galerii, cât și camere.

Intrarea peșterii, în formă de semi-elipsă, se deschide pe o terasă orizontală situată la 18 metri deasupra fundului văii. Chiar la intrare se află Mănăstirea Ialomița, construită în secolul al XVI-lea de domnitorul Munteniei, Mihnea cel Rău. Mănăstirea a fost distrusă de foc de mai multe ori de-a lungul istoriei.

Prima cameră a peșterii se numește „Mihnea Vodă” și măsoară 115 m în lungime, 15 m în lățime și 10-25 m în înălțime. Înainte de 1924, râul Peștera curgea prin această grotă. Astăzi, pârâul intră în subteran înainte de a ajunge în peșteră și reapare mult mai jos în râul Ialomița.

Urmează Galeria Pasajului, lungă de 20 de metri și lată de 1-8 metri, cu o înălțime cuprinsă între 1,5 și 2 metri. Sala Decebal (în formă de cupolă, din care pornesc mai multe galerii) și Sala Sfânta Maria sunt de dimensiuni modeste: lungimi între 10 și 30 de metri și înălțimi între 2 și 10 metri. Pentru a ajunge la Grota Sfânta Maria, trebuie trecut un prag de bolovani mari și umezi. Numele sălii provine de la o stalagmită care seamănă cu o statuie a Fecioarei Maria.

Cea mai mare cameră a peșterii este Sala Urșilor (Sala Urșilor), care este uscată și are o podea stâncoasă. Când a fost descoperită, au fost găsite multe oase și chiar schelete complete de urși de peșteră (Ursus Spelaeus Blum) – unele chiar zăcând la suprafață, ceea ce sugerează că acesta ar fi putut fi unul dintre ultimele lor adăposturi în urmă cu aproximativ 10.000 de ani.

După o nouă galerie de 40 de metri, se ajunge la Crossroads Hall și apoi la cel mai mare spațiu din întreaga peșteră: Sala Urșilor sau Sala Mare, care măsoară 72 m în lungime, 35 m în lățime și 25 m în înălțime. Alte camere includ Sala Hades. Din Sala Urșilor se deschide o galerie înaltă de 2 metri, cunoscută sub numele de „Fundul Peșterii”, care obișnuia să aibă multe coloane ce legau tavanul de podea.

Urmează Galeria Apei, care duce la Altar, unde curge Pârâul Peșterii. Peștera este accesibilă turiștilor până la Altar, unde stalactitele sunt dispuse în așa fel încât să semene cu altarul unei biserici.