Orașul Wiesbaden

Wiesbaden – un oraș modelat de istorie

Romanii au numit Wiesbaden „Aquae Mattiacorum” – după Mattiaci, un trib al germanilor Chatti, care probabil s-au amestecat de timpuriu cu populația celtică inițială. Urmele de așezări în zonă datează din perioada neolitică, în jurul anului 3000 î.Hr. La sfârșitul epocii augustane (6-15 d.Hr.), un avanpost militar (fort de pământ) a fost stabilit pe Heidenberg. La scurt timp după aceea, dezvoltarea băilor termale a marcat începutul unei așezări civile romane, care a fost fortificată în jurul anului 370 d.Hr. cu un zid – rămășițe ale acestui „Heidenmauer” (zid păgân) se mai află și astăzi.

La sfârșitul secolului al IV-lea, germanii au preluat apărarea orașului Wiesbaden ca cap de pod pentru Mainz. Un secol mai târziu, francii au început să se stabilească aici. Deja în epoca merovingiană, locul – menționat pentru prima dată ca „Wisabada” în 828/830 – era o proprietate regală. În Evul Mediu târziu, Wiesbaden aparținea conților de Nassau. În secolul al XIII-lea, a devenit pentru scurt timp un oraș liber imperial, până la distrugerea sa de către arhiepiscopul de Mainz în 1242. Incendiile din 1547 și 1561 au distrus majoritatea structurilor sale medievale, iar Războiul de Treizeci de Ani a adus alte distrugeri. Cu toate acestea, începând din 1690, orașul – care găzduia atunci doar 730 de locuitori – a fost extins și refortificat. În 1744, prințul Karl de Nassau-Usingen și-a mutat reședința la Palatul Biebrich, făcând din Wiesbaden centrul administrativ al Principatului (ulterior Ducatul) de Nassau (1806-1866).

În secolul al XIX-lea, Wiesbaden a prosperat ca oraș balnear internațional. Chiar și după ce Prusia a anexat Nassau în 1866, dezvoltarea orașului a continuat. A devenit capitala unui district guvernamental și un loc de retragere favorit pentru ofițeri, funcționari de rang înalt și pensionari care trăiau din averea lor. Peisajul orașului s-a transformat cu case elegante, hoteluri mari și vile luxoase. Populația a crescut vertiginos, depășind 100 000 de locuitori până în 1905.

Primul Război Mondial, ocupația franceză și britanică ulterioară (până în 1930) și Marea Depresiune au slăbit grav finanțele orașului. Chiar și încorporarea suburbiilor în 1926 și 1928 nu a contribuit prea mult la restabilirea gloriei de odinioară a orașului ca „capitală balneară mondială”.

După 1933, Wiesbaden a găzduit numeroase birouri ale regimului nazist, inclusiv cele care organizau deportarea evreilor și sinti. Numeroși locuitori din Wiesbaden, cu diverse orientări politice, au fost persecutați pentru că au opus rezistență regimului.

Deși a suferit daune relativ mici în cel de-al Doilea Război Mondial, Wiesbaden a devenit în 1945 capitala landului Hesse, atrăgând agenții guvernamentale, edituri, companii de asigurări și studiouri de film. În prezent, Wiesbaden rămâne un important oraș balnear și de conferințe și una dintre cele mai dorite zone rezidențiale din regiunea Rin-Main.