Curtea Domnească Târgoviște

Curtea Domnească Târgoviște, fosta reședință a mai multor domnitori români din Țara Românească –
Valahia -, este astăzi un important complex muzeal, deschis circuitului turistic. Este un ansamblu monumental
ansamblu monumental compus din mai multe clădiri și fortificații medievale.
Palatul Domnesc (Palatul Regal) a fost construit în jurul anului 1400, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân
(Mircea cel Bătrân). În timpul lui Vlad Dracul ( tatăl lui Vlad Împăratul) au avut loc lucrări de extindere
lucrărilor finalizate în 1440. Petru Cercel (1583-1585) aduce lucruri noi în arhitectura valahă,
introducând elemente decorative și arhitecturale de influență renascentistă occidentală. Matei
Basarab (1632-1654), aduce și el mai multe modificări ale Palatului. În timpul domniei lui Constantin
Brâncoveanu (1654-1714) a renovat palatul, adăugând picturi și stucaturi în concordanță cu
moda acelor vremuri.

Turnul Chindiei, emblema de secole a orașului, a fost construit la îndemnul domnitorului Vlad cel
Impaler, în jurul anului 1460. El era principalul punct de observație și de pază al Curții.

Biserica „Sf. Vineri” (Sf. Vineri), monument de arhitectură neamenajat, este construită de Vlad Călugărul
(1482-1485), fratele vitreg al lui Vlad Țepeș (Vlad Împăratul). Biserica Domnească (Biserica Princiară
Biserica Domnească) a fost fondată de Petru Cercel (1583-1585), fiind la data construirii, cea mai mare clădire religioasă
edificiu religios din Valahia. Pictura, păstrată până în zilele noastre, este realizată integral în anii 1696-1698,
în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, conținând cea mai mare galerie cu portrete ale domnitorilor valahi
domnitori.

Grădinile Palatului erau amplasate pe locul actualului parc al orașului, întinzându-se peste râul Ialomița până
până la dealul Mănăstirii. Grădinile în stil italian, au fost amenajate pentru prima dată de către domnitorul
Petru Cercel, în 1584.

Baia regală este construită după moda turcească, de Matei Basarab pe latura de nord-est a
zidului de incintă, lângă Palat. Sistemul de funcționare al băii a fost cel clasic, romano-bizantin,
aburul fiind dirijat prin conducte de la camera cazanelor până la baie.

Casa Balașa a fost cerută de prințesa Balașa (soția lui Constantin Șerban), în 1656, servind ca
casă de oaspeți acasă și ca azil pentru săraci și bătrâni. Pavilionul, construit inițial de Matei Basarab
din lemn, a fost reconstruit de Brâncoveanu din zidărie, transformându-l într-un splendid loc de odihnă și
recreere. Astăzi se mai păstrează doar fundațiile, câteva coloane și capiteluri.